A venit primăvara şi e vremea florilor de toate culorile să acopere pământul şi să îl mântuiască de crunta iarnă care a trecut. Covoare-ntregi de alb şi roz şi galben şi mov se-aştern la piciorele celor care au răgazul să colinde pădurea. Şi să găsească gingăşia ivită din bulbi cu...
Un sat românesc vechi, ardelenesc, unul dintre primele sate săseşti de la noi… Cu ceva din arhitectura aşezată a germanilor, din casele lor frumos orânduite, cu acoperişuri abrupte şi cărămizii. Un sat de istorie, o istorie prezervată încă, cu construcţii tipice medievale. Un sat cu iz de...
Să vezi Viena pe un soare fără nori, cu vreme caldă, cu oglindiri în ape limpezi. Să treci prin faţa castelelor aristocrate cu mândria de a fi acolo, de a-ţi desfăta privirea uitându-te peste etajele înalte şi acoperişurile azurii. O lume a aristocraţiei şi a bunului gust. O lume cu rochii pe...
Din cer coboară îngeri şi se ascund în turla mare a bisericii, pe lângă clopote şi în pridvorul larg. În lumea noastră, a păcatelor celor multe şi nesăbuite, mai răsare astfel câte-un colţ de rai cu câte-o măiastră biserică. Un loc unde oamenii vin să caute liniştea, să mulţumească...
În pădurea Letea, timpul pare a sta în loc. Prin desişul pădurii celui mai tânăr pământ al nostru, copacii vechi tresar din scorburile lor seculare. Parcă ar fi nişte bube urâte pe chipul unei fiinţe bătrâne, urâţindu-i mai mult chipul şi aşa chinuit de vremuri. Ca un om hâd şi posac,...
Prin câmpii mănoase şi coline aride mi-am rătăcit sufletul. L-am lăsat pradă naturii, să se agaţe de un fir de iarbă sau de vreo stâncă pustie. Să alerge ca o fantasmă printre pietre şi tufişuri, să se arunce în gol de pe-o culme de deal. Să-şi piardă urma în natură, unde va trăi la...
Urc către înalt şi tânjesc către infinit. Mă înalţ, coloană cu coloană, de la răsărit până la apus, ca să ajung la mântuirea cosmică. Mă zbat spre zări necunoscute şi orizonturi neştiute de nimeni. Lupt ca să dărâm teorii matematice şi să ajung unde n-a fost niciun om. Mă înalţ...
Sunt multe locuri în lumea asta mare încărcate de istoria şi poveştile oamenilor simpli, conduşi de marii eroi ai umanităţii. Monumente care se înalţă spre cer, ca o încercare de cucerire a spaţiului şi-a timpului. Şi ne readuc nouă aminte de vremurile ce au fost şi de măreţia lor, de ceea...
Din loc în loc, Dumnezeu a picurat credinţa în biserici, zidite de truda omului pios, care-şi adună degetele-a închinare şi supunere în semnul sfintei cruci. Biserici mari, frumoase sau chilii mici, sărăcăcioase, sunt toate mărturiile credinţei. Cruci mari şi vechi, din piatră, aduc omagiu...
Ciudate păsările în Delta Dunării! Atât de multe şi atât de diferite… Şi albe, şi negre, şi cu reflexele curcubeului în pene. Şi mici, şi mignone, trufaşe sau timide, cu picioare mari ca nişte saltimbanci pe picioroange. Un teatru al naturii, cu reprezentaţii în zboruri lungi prin aer...
